c9z12zo

Revolutia de idei este un eveniment destul de frecvent in fizica, revolutia care intereseaza a inceput atunci cand fizicienii au recunoscut faptul elementar ca intotdeauna caldura se deplaseaza de la sine intr-un singur sens, de la corpurile mai calde spre cele mai reci.
In continuare s-a ajuns la concluzia ca exista fenomene care nu pot fi reduse la locomotie si explicate cu ajutorul mecanicii. S-a nascut atunci o noua ramura a fizicii -; termodinamica si o noua lege -; Legea entropiei - care si-a ocupat locul alaturi de legile mecanicii newtoniene, mai bine zis in opozitie cu ele.
Nu numai fizicienii, ci si alti oameni de stiinta s-au impacat foarte greu cu lovitura pe care stiinta caldurii a dat-o suprematiei mecanicii.
Din punct de vedere al stiintei economice importanta acestei revolutii depaseste faptul ca ea a pus capat suprematiei mecanicii in fizica. Semnificativ pentru economisti este ca o noua stiinta - a termodinamicii a debutat ca o fizica a valorii economice.
Termodinamica s-a nascut dintr-un memoriu despre eficienta masinilor cu abur publicat de Sadi Carnot in anul 1824. Ca rezultat al memoriului sau, fizica a fost nevoita sa recunoasca drept stiintific un fapt elementar cunoscut din timpuri stravechi: caldura se deplaseaza totdeauna de la sine, de la corpurile mai calde spre cele mai reci.
Descoperirile ulterioare au aratat ca toate formele de energie cunoscute se deplaseaza de asemenea intr-un singur sens, de la nivelul cel mai ridicat la cel mai coborat.
Retrospectiv reiese limpede ca problema care-l interesa pe Carnot este de natura economica si anume: determinarea conditiilor in care se poate obtine cea mai mare cantitate de lucru mecanic dintr-o cantitate de caldura libera.
Sadi Carnot poate fi socotit primul specialist in econometrie. Faptul ca memoriul lui, lucrare de pionierat in termodinamica, avea un esafodaj economic nu este intamplator. Toate descoperirile ulterioare din termodinamica au adaugat noi dovezi ale legaturii dintre procesul economic si principiile termodinamicii.
Chiar daca la prima vedere aceasta teza poate parea extravaganta, termodinamica este in mare masura o fizica a valorii economice, asa cum fara sa vrea a lansat-o Carnot.
In anul 1865, R. Clausius a putut da formularea clasica a primelor doua principii ale termodinamicii si anume:
- energia universului ramane constanta;
- entropia universului se deplaseaza intotdeauna spre un maximum.

Dupa termodinamica clasica, energia are doua calitati:
- energia libera sau disponibila, acea energie care poate fi transformata in lucru mecanic;
- energia legata sau nedisponibila.

Energia libera se raspandeste intotdeauna de la sine (fara nici o pierdere) devenind energie nedisponibila -; moartea tehnica, cum a fost numita la inceput in teoria termodinamica.

Entropia a fost definita prin formula:

?S = ?Q/ T,

unde ?S este cresterea entropiei, ?Q -; cresterea caldurii transferate de la corpul mai cald la cel mai rece si T -; temperatura absoluta la care are loc transferul.

Obiectivul primordial al activitatii economice este autoconservarea speciei umane. La randul ei autoconservarea implica satisfacerea unor nevoi fundamnetale -; care insa sunt supuse evolutiei. Confortul aproape fabulos si luxul extravagant al multor societati trecute si prezente ne face sa uitam cea mai elementara realitate a vietii economice, anume ca din toate lururile necesare traiului numai cele pur biologice sunt absolut indispensabile supravietuirii. Si dat fiind ca viata biologica se intretine cu entropie joasa, ajungem la prima indicatie importanta despre entropia joasa si valoarea economica.
O obseravtie superficiala ajunge pentru a demonstra ca intreaga viata economica se bazeaza pe entropie joasa, repectiv pe tesaturi, cherestea, portelan, cupru etc., care sunt toate structuri ordonate. Aceasta desoperire este urmarea naturala a faptului ca termodinamica s-a dezvoltat dintr-o problema economica si in consecinta s-a vazut nevoita sa defineasca ordinea pentru a deosebi o bucata de cupru electrolitic, care este folositoare, de aceleasi molecule de cupru raspandite in asa fel incat nu sunt de nici un folos. Putem admite un fapt elementar ca entropia joasa este o conditie necesara pentru ca un lucru sa fie util.
Termodinamica este cea care explica de ce lucrurile care sunt utile au si o valoare economica -; care nu trebuie confundata cu pretul. Solul, de pilda, desi nu poate fi consumat, are valoare economica din doua motive: in primul rand este singura plasa cu care putem prinde cea mai vitala forma de entropie, iar in al doilea rand - dimensiunile acestei plase sunt imuabile.
Alte lucruri sunt rare deoarece cantitatea de entropie joasa din mediul inconjurator descreste continuu si irevocabil si pentru ca o anumita cantitate de entropie nu poate fi folosita decat o singura data. Ambele raritati intervin in procesul economic, dar ultima conteaza mai mult decat prima. Caci daca ar fi posibil, de exemplu, sa ardem aceeasi bucata de carbune iarasi si iarasi la infinit, ori daca orice bucata de metal ar dura la nesfarsit, atunci entropia joasa ar apartine aceleiasi categorii economice ca pamantul, adica ar avea valoare de raritate numai dupa ce toata rezerva din mediul inconjurator ar fi folosita. In acest caz orice acumulare economica ar fi nesfarsita.
O tara inzestrata cu un mediu economic ca Japonia nu ar mai fi nevoita sa importe an de an materii prime, decat daca ar vrea sa-si mareasca populatia sau venitul pe cap de locuitor.
Termodinamica clasica explica de ce nu putem folosi de doua ori cantitatea de energie libera, in schimb termodinamica statistica nu a reusit -; din cauza rationamentului ei ambiguu - sa convinga pe toata lumea ca entropia de grad inalt este inutila.
Spre exemplu, pentru a produce o foaie de cupru este nevoie de: minereu de cupru, de alte materiale si de lucru mecanic -; efectuat de masina sau de om. In ultima instanta toate aceste elemente se reduc fie la energie libera, fie la niste structuri ordonate constituite din materiile prime, pe scurt la entropia joasa din mediul inconjurator. Evident, gradul de ordine al unei foi de cupru este considerabil mai mare decat cel al minereului din care a fost obtinut produsul finit.
Pentru separarea moleculelor de cupru de toate celelalte molecule s-a consumat definitiv mai multa entropie joasa decat diferenta dintre entropia produsului finit si cea a minereului de cupru. Energia libera folosita in productie pentru furnizarea lucrului mecanic (de catre oameni sau de masini), ori pentru incalzirea minereului este iremediabil pierduta.
Dupa ce foaia de cupru intra in procesul de consum, amestecarea automata preia functia de raspandire treptata a moleculelor in toate colturile lumii, astfel maxima populara “nu poti obtine ceva din nimic” ar putea fi inlocuita prin “nu poti obtine ceva decat cu o cheltuiala mult mai mare de entropie joasa”.

Astfel, ne putem intreba de ce nu sortam din nou aceleasi molecule pentru a reconstitui foaia de cupru, o astfel de operatie nu este de neconceput, dar in ce priveste entropia ar fi nerentabil.
Nenumaratele campanii pentru economisirea entropei joase prin colectarea si sortarea deseurilor, au reusit numai pentru ca in imprejurarile respective, sortarea deseurilor de cupru -; de exemplu a necesitat un consum de entropie joasa mai redus decat orice alt procedeu prin care s-ar fi obtinut aceeasi cantitate de metal.
In concluzie, din punct de vedere pur fizic, procesul economic este entropic: nici nu creeaza, nici nu consuma materie sau energie, ci doar transforma entropia joasa in entopie inalta. Intregul proces fizic al mediului inconjurator material este de asemenea entropic.
Intre cele doua procese (entropic si economic) exista doua mari diferente:
• mai intai procesul entropic din mediul inconjurator este automat, in sensul ca se produce de la sine, in schimb procesul economic depinde de activitatea oamenilor.
Deci, prima diferenta este aceea ca pe cand in mediul material nu exista decat amestecare, in procesul economic exista si alegere sau mai bine zis o activitate de sortare.
Dat fiind ca sortarea nu este o lege a materiei elementare, activitatea de sortare trebuie alimentata cu entropie joasa. Asadar, in producerea de entropie inalta, adica deseuri, procesul economic este mai eficient decat amestecarea automata.
• a doua deosebire dintre procesul economic si “marsul” entropic al mediului natural este ca adevaratul produs al procesului economic nu consta dintr-un flux de deseuri, ci din placerea de a trai. In absenta notiunii de activitate cu un scop si placere de a trai nu ne putem afla in lumea economica, nu putem descoperi adevarata sursa a valorii economice, care este valoarea pe care o are viata pentru fiecare organism viabil.

Entropia joasa este o conditie necesara pentru ca un lucru sa aiba valoare, dar acesta conditie nu este si suficienta. Relatia dintre valoarea economica si entropia joasa este de acelasi tip ca si relatia dintre pret si valoare economica. Desi nici un lucru nu poate avea un pret daca nu are valoare economica, exista lucruri care au valoare economica insa nu au pret, de exemplu ciupercile otravitoare care desi contin entropie joasa, nu au nici o valoare economica.
In procesul economic exista doua fluxuri: un flux de input constand din entropie joasa si un flux de output constand din entropie inalta, adica deseuri. Daca am face un bilant al valorii pe baza acestor input-uri si output-uri, s-ar ajunge la concluzia absurda ca valoarea curentului de entropie joasa de care depinde insasi perpetuarea vietii este egala cu valoarea curentului de deseuri, adica zero.
Acest paradox aparent dispare daca admitem faptul ca adevaratul “produs” al procesului economic nu este un curent material, ci un flux psihic -; placerea de a trai pe care o simte fiecare individ.
Ca orice curent, fluxul placerii de a trai are o anumita intensitate in fiecare clipa, dar spre deosebire de un curent material nu se poate acumula intr-un stoc.
Omul pastreaza numai o amintire mai mult sau mai putin vie a tuturor placerilor pe care le-a avut in viata. Un milionar care si-a pierdut toata averea intr-un crah financiar la bursa nu poate prelua din rezervorul de placeri acumulate in anii buni, deoarece un asemenea rezervor nu exista. La fel, un muncitor pensionar care a facut economii pentru batranete nu poate spune in nici o privinta ca acum consuma din fondul de placeri acumulat in viata. Banii economisiti nu sunt decat instrumentul prin care poate realiza un grad dorit de satisfactie in fiecare moment al vietii, nu satisfactia insasi.
Pentru un interval scurt, intensitatea placerii de a trai nu se modifica mult, astfel simbolic placerea totala poate fi reprezentata prin produsul dintre intensitatea ei si lungimea intervalului.
Placerea de a trai depinde de trei factori, dintre care doi sunt favorabili, iar unul este nefavorabil, ea este cu atat mai mare cu cat omul dispune zilnic de o cantitate mai mare de bunuri de consum precum si de mai mult timp liber. Invers, placerile scad daca omul trebuie sa munceasca mai mult timp sau daca are de facut o munca mai obositoare.
Intr-o reprezentare analitica cei trei factori care laolalta determina placerea zilnica de a trai trebuie sa figureze separate, astfel daca e reprezinta placerea de a trai a unui anumit om, se poate scrie simbolic:

e = (Placerea consumului + Placerea timpului liber) -; Corvoada muncii

Consumul este un proces care se desfasoara neintrerupt, concomitent cu scurgerea timpului, mancam, purtam haine, avem nevoie de o locuinta etc., 24 de ore din 24. Spre deosebire de ziua de munca, ziua de consum nu este stabilita nici de vointa, nici de institutiile noastre, ea este dictata de faptul ca procesul vietii nu poate fi interupt si reluat, cum se intampla cu procesul din fabrica.
Avand in vedere aspectele prezentate, rezulta ca procesul economic trebuie impartit in doua si anume: proces de productie si proces de consum.
Tot ceea ce contribuie direct sau indirect la placerea de a trai face parte din categoria valorii economice, categorie care nu este identica cu notiunea de pret.
Preturile sunt doar o reflexie pasagera si locala a valorilor si depind in primul rand de posibilitatea obiectelor respective de a fi “posedate”.
Spre exemplu, energia solara este cel mai valoros element pentru viata, totusi ea nu poate avea nici un pret deoarece nu poate fi folosita decat cu ajutorul solului.
Procesul economic consta dintr-o transformare continua si irevocabila a entropiei joase in entropie inalta.
Astfel, procesul de fabricatie este integral tributar altor procese, cum ar fi: agricultura si mineritul, in sensul ca absenta fluxului de materiale sosit de la acestea nu ar avea nimic de transformat in produse industriale. La randul lor, aceste sectoare sunt tributare sectoarelor industriale pentru uneltele pe care le folosesc si pentru o mare parte din progresul lor tehnic.
In aceste conditii ritmul procesului economic este dat de ritmul in care entropia joasa este pompata din mediul inconjurator in procesul economic.
Omul trebuie sa-si satisfaca nevoile biologice inainte de a putea consacra timp si energie producerii de bunuri care sa-i satisfaca astfel de nevoi.
Timp de milenii agricultura a fost, dupa cum aspus Xenofon, “mama si doica tuturor celorlalte meserii”. A fost mama lor, deoarece primele inovatii tehnice au provenit din agricultura, de exemplu plugul care si in zilele noastre este construit dupa “planurile” inventatorilor lui, niste tarani anonimi. Agricultura a fost si continua sa fie doica celorlalte meserii pentru ca a fost capabila sa se dezvolte singura intr-atat incat sa poata hrani atat pe cei care cultivau pamantul, cat si pe cei care aveau alte ocupatii.
Toate economiile dezvoltate din lume au atins nivelul actualei lor dezvoltari economice pe baza larga a unei agriculturi dezvoltate.
Exista insa si cateva tari - una dintre ele fiind Kuweit-ul -; care se dezvolta exclusiv datorita rezervelor minerale. Dar aceasta este posibil datorita faptului ca rezervele lor pot fi folosite acum de economiile dezvoltate.
Un alt caz cu totul neobisnuit este cel al Japoniei, care impotriva conditiilor geografice neprielnice a iesit in largul oceanului pentru a recolta alimente care contin proteine si a trecut la cultivarea pamantului cu o mare intensitate de munca. Astfel, Japonia poate avea astazi o industrie impresionanta, platind redevente natiunilor de la care importa materiale cu entropie joasa. Ea poate plati si prospera in acelasi timp, datorita valorilor ei umane: o forta de munca extrem de eficienta si usor de calificat, precum si talente tehnice pline de fantezie.
Dezvoltarea economica bazata pe transformarea entropiei se reduce la doua elemente de baza:
- dezvoltarea propriu-zisa, adica inovatia reprezentata de site mai fine pentru a cerne entropia joasa in asa fel incat sa se reduca proportia care se scurge inevitabil in deseuri;
- cresterea pura, respectiv amplificarea procesului de cernere cu sitele ramase.
Istoria universala a economiei nu lasa nici o indoiala asupra luptei omului pentru entropie. Dar aceasta lupta este supusa unor legi dictate fie de proprietatile fizice ale materiei, fie de natura omului insusi.
In linii mari se poate spune ca omenirea dispune de doua surse de bogatie: in primul rand - rezerva finita de resurse minerale din scoarta pamantului pe care, in anumite limite, o putem face sa se scurga sub forma unui flux aproximativ in ritmul dorit de noi si in al doilea rand - un flux de radiatie solara pe care nu-l putem regla.

Socotind in entropie joasa, rezerva de resurse minerale nu este decat o fractiune minuscula din energia solara primita de glob intr-un an. Cea mai optimista evaluare a resurselor de energie terestra nu depaseste cantitatea de energie libera primita de la soare in patru zile (Eugene Ayres -; Power from the sun). In plus, fluxul de radiatie solara va continua sa aiba aceeasi intensitate inca mult timp de acum inainte.
Din aceste motive si deoarece entropia joasa primita de la soare nu poate fi transformata in materie in cantitati molare, timpul de supravietuire al speciei umane nu este limitat de rezerva de energie a soarelui. In schimb, mica rezerva de resurse terestre este cea care constituie raritatea cruciala.

Daca insemnam cu S -; rezerva de resurse terestre si cu r - viteza medie cu care este consumata, rezulta:

S = r x t,

in care t - reprezinta timpul cat se va mentine specia umana.

Aceasta formula elementara ne arata ca, cu cat vom consuma mai repede pe S, cu atat va fi mai scurt t. Pe de alta parte, r poate creste din doua motive: mai intai populatia pamantului poate creste si apoi, la aceeasi populatie putem accelera consumarea resurselor naturale pentru a satisface nevoi inventate de om, de obicei nevoi extravagante.
Se poate spune ca orice Cadillac produs acum, inseamna mai putine vieti in viitor.
Datorita progresului tehnic, de-a lungul timpului s-a trecut de la sursa mai bogata de entropie joasa -; radiatia solara, la cea mai putin bogata -; resursele minerale terestre.
Dar, in lipsa progresului tehnic unele resurse minerale nu ar fi ajuns sa aiba valoare economica.
Cresterea populatiei si progresul tehnic scurteaza cariera speciei umane numai pentru ca ambii factori provoaca un consum rapid a zestrei pe care o are.
Probabil ca soarele va continua sa straluceasca deasupra pamantului tot atat de puternic ca astazi si dupa disparitia omenirii, hranind cu entropie joasa alte specii, cele fara nici un fel de ambitii, caci dupa cum afirma Justus von Liebig: “Civilizatia este economia energiei (entropie mica)”.
Din punct de vedere material procesul economic nu face decat sa transforme entropia joasa in deseuri. Cu cat procesul economic este mai rapid, cu atat mai repede se acumuleaza deseurile nocive. Pentru pamant in intregime nu este nici o metoda de eliminare a deseurilor, o data produse deseurile nocive raman pe loc, in afara de cazul cand am folosi energie libera pentru a le elimina intr-un mod sau altul.
In viata noastra apar mereu alte deseuri, iar costul pentru a scapa de ele nu este de loc modic. Arderea carbunilor in procese industriale si apoi folosirea altor carbuni pentru a produce energia necesara spre a imprastia smogul, constituie un cerc vicios. Folosirea detergentilor pentru a economisi resurse si munca si recurgerea ulterioara la procedee costisitoare pentru a reface echilibrul vital in lacuri si pe malul raurilor -; constituie un alt cerc vicios.
Astfel, prin natura ei Legea entropiei apare drept cea mai economica decat toate legile naturale, aceasta lege constituie baza economiei vietii la toate nivelurile.
Numai analiza relatiei stranse dintre Legea entropiei si procesul economic poate pune in lumina aspectele calitative ale acestui proces.
Faptul ca o lege naturala se impleteste cu fiecare aspect al comportamentului omenesc este atat de obisnuit, incat nu ne-am astepta ca studierea influentei Legii entropiei asupra actiunilor economice ale omului sa prezinte vreo complicatie neobisnuita. Totusi, se deschid cai multiple de indata ce incepem sa ne ocupam de aceasta problema, iar aceste cai conduc dincolo de granitele economiei si chiar ale stiintelor sociale.

Bibliografie:
- Nicolae Georgescu Roengen -; Legea entropiei si procesul economic, Editura Politica, Bucuresti, 1979
- Paul Bran -; Economica valorii, Editura Economica, Bucuresti, 1995
- P. Bran, I. Costica -; Comunicarea financiara, Editura ASE, Bucuresti, 2003
- Dictionar de Economie, Editia a doua - Editura Economica , Bucuresti 2001.
- Dictionarul Explicativ al Limbii Romane - Editura Academiei RSR 1984