8.1. Rolul si sarcinile expeditorului international

Deplasarea in spatiu si timp a marfurilor de comert exterior cu ajutorul diferitelor mijloace de transport este un proces complex, la realizarea caruia isi aduce contributia sa pretioasa nu numai transportator, ci si expeditorul international. Acesta din urma nu trebuie insa confundat cu transportatorul.

Ca regula generala, transportatorul nu este expeditor, iar expeditorul nu este transportator, fiecare indeplinind operatiuni distincte. Mai precis, expeditorul international este o persoana fizica sau juridica, care, in schimbul unei sume de bani (comision, sau o suma forfetara) primita de la mandantul sau (intreprinderea de comert exterior) se obliga fata de aceasta sa preia marfurile incredintate si sa realizeze (sau sa faca sa se realizeze) intreaga gama a operatiunilor necesare pentru ca destinatarul (importatorul sau beneficiarul importului) sa poata intra in posesia bunurilor dobandite intr-un termen cat mai scazut si cu cheltuieli minime.

Spre deosebire de expeditor, transportatorul realizeaza deplasarea efectiva a marfurilor in spatiu, cel mai adesea din ordinul expeditorului international si pe cheltuiala exportatorului sau importatorului.

Expeditia internationala, ca activitate de sine statatoare in sfera circulatiei, este rezultatul firesc al adancirii diviziunii internationale a muncii, al cresterii si diversificarii schimburilor economice intre natiuni. Ea este o activitate de comert exterior, pusa in slujba derularii operative a exporturilor si importurilor, care are legaturi foarte stranse cu activitatea de transporturi internationale. Interpunandu-se intre predatorul marfii si caraus si intre acesta din urma si destinatar, expeditorul asigura legaturi permanente si stabile intre acestia, contribuie la derularea operativa a fluxurilor de marfuri cu cheltuieli minime.

Cu alte cuvinte, expeditorul este "arhitectul transporturilor internationale¹." Asa cum arhitectul, pornind de la caracteristicile terenului, de la nevoile si gusturile clientului sau, de la posibilitatile materiale ale acestuia, elaboreaza studii pentru a determina solutia cea mai buna, care sa corespunda intereselor si preferintelor clientului sau, la fel si expeditorul, cunoscand natura marfii, localitatea de expediere si de destinatie, reglementarile internationale existente in probleme de comert si transporturi, tarifele in vigoare si rutele posibile etc., va cauta sa indrume transportul respectiv cu mijlocul de transport cel mai adecvat naturii marfii, pe ruta de transport optima, cu cheltuieli minime pentru beneficiarul marfii.

Gama serviciilor realizate in acest scop de expeditorii internationali de marfuri este larga. Ea include atat servicii care preced incheierea contractului de vanzare-cumparare externa de catre comercianti cat si servicii postcontractuale. Redam mai jos pe cele mai importante dintre acestea:

a) Acordarea de consultatii economice, tehnice, juridice si de alta natura la incheierea contractelor comerciale externe

Cunostintele temeinice ale expeditorilor, din domeniul comertului si transporturilor internationale, permit acestora sa furnizeze comerciantilor informatii pretioase cu privire la alegerea conditiilor de livrare si de incarcare-descarcare cele mai adecvate si stipularea in contractul comercial a tuturor clauzelor necesare, care sa precizeze clar drepturile si obligatiile partilor in probleme de transport si expeditii internationale. Asa de pilda, stipularea de catre exportator in contractul comercial a conditiei de livrare CIF-portul de destinatie fara consultarea prealabila a expeditorului, poate avea consecinte nedorite pentru acesta.

In primul rand, exportatorul, bazandu-se pe experienta trecuta si neavand posibilitatea tinerii la zi a unei evidente riguroase privind miscarea navlurilor si a primelor de asigurare pe piata mondiala, s-ar putea sa fi apreciat in mod eronat cheltuielile sale cu livrarea marfurilor la destinatie si eficienta reala a exportului respectiv. Nu rare au fost cazurile cand, in urma consultarii expeditorului cu privire la problemele de transport si cheltuielile de expediere si asigurare a marfurilor, exportatorii au fost nevoiti sa renunte la unele piete si sa apeleze la altele mai avantajoase din punct de vedere al pozitiei geografice, conditiilor de manipulare si depozitare in porturi, sistemului de distributie a marfurilor etc.

In al doilea rand s-ar putea ca portul de destinatie ales de exportator impreuna cu importatorul sa nu

fie cel mai adecvat. Alegerea nefericita de catre exportator a unui port slab dotat, cu norme mici de incarcare/descarcare si de regula aglomerat, care ar putea imobiliza nava la descarcare cateva zile, fara a

1 The Forwarder - The Architect of Transport, FIATA, 1974

stipula in contractul comercial o norma de incarcare/descarcare adecvata ca si faptul ca, in caz de imobilizare a navei peste termenul de stalii convenit, contrastaliile vor fi suportate de importator, ar putea aduce prejudicii grave exportatorului. Si aceasta mai ales atunci cand nu s-a ingrijit ca prin acreditiv importatorul sa imobilizeze o suma adecvata, pentru plata eventualelor contrastalii, suma calculata in functie de gradul de congestie al portului respectiv si de rata zilnica a contrastaliilor caracteristica pentru tipul si marimea navei utilizate.

In al treilea rand, conditia de livrare CIF-portul de destinatie poate avea interpretari diferite de la un port la altul in privinta cheltuielilor de descarcare, de utilizare a lighterelor si suportare a taxelor de cheiaj. In mod normal, importatorul suporta toate aceste cheltuieli numai daca ele nu au fost incluse in navlu. In functie de nivelul acestor cheltuieli, de posibilitatea de reprezentare a intereselor exportatorului in portul respectiv etc. uneori este avantajos pentru exportator sa includa aceste cheltuieli in navlu (livrand CIF landed) iar alteori este dezavantajos. Expeditorul se poate dovedi intr-o astfel de situatie cel mai bun consultant al exportatorului in alegerea conditiei optime de livrare si de incarcare/descarcare, precum si in stabilirea precisa a sarcinilor partilor contractante in legatura cu aceste operatiuni.

b) Informarea clientului cu privire la mijloacele de transport cele mai adecvate, mai rapide si mai economice

In conditiile revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, dinamizarea comertului international, diversificarea gamei produselor atrase in circuitul economic mondial si a fluxurilor comerciale, exercita o influenta nemijlocita asupra cerintelor la care trebuie sa raspunda transporturile internationale de marfuri cu privire la cresterea capacitatii mijloacelor de transport, a vitezei acestora, diversificarea si adancirea specializarii mijloacelor de transport etc. Au aparut astfel mijloace speciale pentru transportul marfurilor in regim de temperatura dirijata, pentru transportul marfurilor sub regim de presiune, pentru transportul instalatiilor complexe, cu gabarite depasite etc. In functie de natura marfii, de greutatea si volumul acesteia, de termenul de livrare si tarifele aferente diferitelor modalitati de transport etc., expeditorul este in masura sa recomande importatorului sau exportatorului cel mai adecvat mijloc de transport din punct de vedere tehnic si economic.

c) Alegerea rutei optime de indrumare a transporturilor

Din multitudinea de rute posibile a fi alese pentru transportul unei marfi sau alteia la destinatie,

expeditorul poate recomanda clientului sau ruta optima in functie de: restrictiile impuse de natura marfii (perisabilitate, transport sub presiune etc.); localitatea de expediere si de destinatie a marfii; posibilitatile de manipulare, depozitare si eventual transbordare pe parcurs; reglementarile internationale in vigoare cu privire la comert si la transportul marfurilor; nivelul tarifelor si taxelor in vigoare; acordurile incheiate de tara noastra cu alte tari privind stimularea reciproca a tranzitului de marfuri; conventiile incheiate de expeditor cu diversi carausi, administratii portuare etc., pentru obtinerea de tarife preferentiale s.a. Alegerea rutei optime de indrumare a transporturilor este o problema de optiune importanta a expeditorului. Nu intotdeauna ruta cea mai scurta este si cea optima din punct de vedere al cheltuielilor, dupa cum nu intotdeauna ruta cea mai economica este si optima din punct de vedere al termenului de transport. De aceea, stabilirea rutei optime este o activitate creatoare si permanenta a expeditorului international.

Ca expert in probleme de indrumare optima a transporturilor, expeditorul international s-a dovedit, nu de putine ori, a fi un deschizator de noi rute de transport si de noi piete de desfacere pentru produsele care fac obiectul schimburilor economice internationale¹.

d) Acordarea de consultatii comerciantilor privind prezentarea marfurilor la transport Expeditorul international, cunoscand reglementarile in vigoare in tarile pe unde tranziteaza marfa si

uzantele comerciale, avand in vedere specificul marfii si mijlocul de transport utilizat, poate recomanda expeditorului tipul de ambalaj optim din punct de vedere tehnic, economic si comercial care sa permita transportul marfii in siguranta, conservarea calitatilor functionale si estetice ale acesteia pe parcurs, manipularea lesnicioasa a marfurilor cu cheltuieli minime. De asemenea, expeditorul international poate da clientului sau indicatii pretioase in legatura cu marcarea corecta a ambalajelor si utilizarea unor tehnologii moderne de transport (paletizare, pachetizare, containerizare) care permit cresterea productivitatii muncii in manipularea marfurilor si reducerea pretului complet de export, cresterea vitezei de circulatie a marfurilor, reducerea cheltuielilor cu ambalajul, pastrarea mai buna a marfurilor si reducerea pierderilor pe parcurs etc.

e) Incheierea contractului de transport cu carausul

Dinamica permanenta a cererii si ofertei de mijloace de transport care deservesc comertul

international, a navlurilor si tarifelor, a taxelor de transport si accesorii, complexitatea crescanda a cunostintelor necesare (tehnice comerciale, juridice, politice etc.) deplasarii rapide si economice la destinatie

1 Vezi si Dr. Heiko Ohling "Export-Import-Spedition", Betriebswirtshaftlicher Verlag,

Wiesbaden, 1973 p. 153-154.

a unei game tot mai largi de marfuri atrase in circuitul economic mondial, sporirea dificultatilor exportatorilor in cucerirea de noi piete si mentinerea celor existente, sunt cauze care i-au determinat tot mai mult pe carausi si comercianti sa recurga la cunostintele de specialitate ale expeditorului pentru angajarea mijloacelor de transport aferente.

Aceasta se intampla cu deosebire in transporturile maritime si fluviale, dar si in celelalte transporturi, mai ales cand este vorba de angajarea unor mijloace de transport speciale. Numai asa se explica specializarea foarte stricta la care au ajuns unele case de expeditie care s-au convertit in firme distincte de brokeraj, avand ca obiect de activitate numai navlosirea si intermedierea angajarilor de nave, precum si unele prestari de servicii conexe.

De regula, contractele de navlosire si in general de transport sunt incheiate cu carausul in numele si pe contul intreprinderii de comert exterior. Uneori insa, casele de expeditie si brokeraj se ocupa si cu incheierea, in numele si pe contul unui caraus, a unor mijloace de transport care prisosesc altor carausi (nave, mijloace de transport speciale etc.), sau cu inchirierea de mijloace de transport in nume propriu. Sunt cazuri cand expeditorii detin propriile lor mijloace pentru transporturile de grupaj urgente si directe de la depozitele proprii pana la depozitele corespondentilor din strainatate. De aici marfurile pot fi distribuite la destinatia finala cu mijloacele corespondentului respectiv.

f) Asigurarea riscurilor de transport

Datorita faptului ca activitatea de asigurare constituie un domeniu aparte, pentru intelegerea caruia

sunt necesare cunostinte specifice, cei mai multi comercianti si carausi recurg la intermedierea expeditorului in relatiile sale cu societatile de asigurare. Expeditorul este in masura sa aprecieze exact riscurile la care poate fi expus transportul unei marfi, cu un anumit mijloc de transport, pe o anumita ruta, conditia de asigurare care sa permita o protectie maxima cu cheltuieli minime, nivelul primelor de asigurare etc. Mai mult chiar, intretinand relatii permanente si reciproc avantajoase cu societatile de asigurare, expeditorul international poate obtine de la acestea prime de asigurare mai favorabile, poate interveni si ajuta la recuperarea mai operativa de catre asigurati a eventualelor daune produse marfurilor in timpul transportului, depozitarii sau manipularii etc.

g) Traficul de grupaj - contributie specifica a expeditorului international

Expeditorul international, dispunand de baza tehnico-materiala necesara (depozite, mijloace

mecanice de manipulare a marfurilor in depozite, palete, containere etc.), are posibilitatea de a grupa o parte din marfurile incredintate, in special cele de mic tonaj, in cantitati subvagonabile si de a le remite cu un singur document de transport pe adresa unui corespondent al sau din strainatate, care apoi livreaza fiecare colet in parte la domiciliul beneficiarului. Se creeaza astfel conditii pentru utilizarea mai deplina a capacitatii mijloacelor de transport si obtinerea de tarife mai avantajoase din partea carausului¹.

Totodata, mai pot fi obtinute si alte avantaje comparativ cu traficul de coletarie la care s-ar fi apelat

in cazul expedierii individuale a coletelor. Este vorba de reducerea duratei transportului (cu 50-70%), reducerea la minimum a numarului transbordarilor (cu efecte favorabile asupra conservarii cantitatii si calitatii marfurilor in timpul transportului, a limitarii la maximum a riscurilor de sustragere sau ratacire a coletelor), simplificarea formalitatilor de expediere etc.

Traficul de grupaj se practica in conditii foarte avantajoase la expeditiile maritime, feroviare, auto si aeriene. O dezvoltare tot mai dinamica, cunosc astazi expeditiile de grupaj in containere.

h) Vamuirea marfurilor. Propriu-zis, vamuirea marfurilor de comert exterior este realizata de organele vamale din fiecare tara. Expeditorul international insa, in calitate de agent vamal, poate prezenta marfurile in vama din insarcinarea comerciantilor, intocmind documentele corespunzatoare si poate ajuta la vamuirea mai operativa a acestora, indeplinind toate formalitatile vamale necesare. Uneori, el poate plati taxele vamale in numele si pe contul clientilor sai, decontandu-se ulterior cu acestia.

Fiind un bun cunoscator al tarifelor vamale, al procedeelor de vamuire a marfurilor, expeditorul international poate da informatii pretioase clientilor sai pentru cresterea eficientei exporturilor si importurilor, a vitezei de circulatie a marfurilor de comert exterior. Totodata, expeditorul international isi poate informa clientela asupra modalitatilor previzibile in materie de vamuire la import.

i) Depozitarea si distribuirea marfurilor din depozite

In depozitele moderne ale expeditorilor marfurile pot suferi operatiuni de sortare, preambalare,

conservare, finisare si etichetare, ele pot fi ambalate si marcate potrivit cerintelor fiecarui client in parte. Din depozitele expeditorilor se pot face vanzari in consignatie in functie de momentele conjuncturale

cele mai favorabile ale pietii. Sau, marfurile pot fi depozitate in depozitele expeditorului in asteptarea unui

 

1 In general, tarifele percepute in cazul vagoanelor colective (care au acelasi regim ca si cele complete) sunt cu 100-300% mai reduse fata de tarifele de coletarie.

mijloc de transport (mai ales la transporturile bi si multimodale) sau in cazuri fortuite (refuzul importatorului de a primi marfa etc.).

j) Organizarea expedierii si transportului marfurilor de comert exterior la diferite manifestari expozitionale; prestarea de servicii conexe.Datorita relatiilor permanente de lucru pe care le intretine cu diversi carausi, expeditorul international poate organiza expedierea prompta si ireprosabila a marfurilor de comert exterior la targuri si expozitii, la licitatii publice etc. El poate asigura manipularea si asezarea exponatelor, poate inchiria firmelor participante diverse mijloace de transport si de manipulare a marfurilor, mobilier si alte bunuri, poate asigura reexpedierea marfurilor nevandute in tarile lor de origine etc.

k) Intocmirea documentelor de expeditie si transport

Expeditorul se ingrijeste de intocmirea corecta si prompta si de emiterea tuturor documentelor de

transport (scrisori de trasura, conosamente, instructiuni si note de expeditii etc.). Uneori, atunci cand conditiile acreditivului o cer, expeditorul poate emite propriile sale documente elaborate de FIATA (Federatia Internationala a Organizatiilor de Expeditii).

Cele mai importante documente pe care le poate emite expeditorul sunt: 1. FCR (Forwarding Agents Certificate of Receipt).

Prin completarea unui document FCR expeditorul certifica ca a preluat o marfa corect specificata si

ca a primit dispozitie irevocabila de a expedia marfa la destinatarul nominat in acest document sau sa o tina la dispozitia acestuia. Aceasta dispozitie nu poate sa fie anulata decat daca originalul FCR este restituit expeditorului care l-a intocmit si sub rezerva ca el sa fie in masura, in acel moment, sa puna in valoare cererea de anulare sau de modificare a dispozitiei primite initial. FCR va fi inainte de toate utilizat in cazul in care furnizorul vinde o marfa franco plecare uzina si are obligatia sa probeze ca el s-a achitat de obligatiile sale fata de cumparator prin prezentarea unui FCR.

In cazul unui acreditiv, vanzatorul va putea in aceste conditii sa prezinte un FCR emis de expeditor pentru a obtine contravaloarea marfii de la banca.

Vanzatorul nu mai poate sa dispuna de marfa remisa expeditorului in cazul in care documentul FCR a fost remis cumparatorului (functie de retentie).

2. FCT (Forwarding Agents Certificate of Transport)

FCT poate sa fie remis comitetului de catre expeditor din momentul preluarii marfii in vederea

expedierii prin grija sa.

Completand un document FCT expeditorul certifica ca a preluat, in vederea expedierii, o partida de

marfa clar specificata, cu misiunea de a proceda la livrarea partidei respective in conformitate cu instructiunile comitetului, asa dupa cum este indicat in acest document.

Expeditorul, emitand un FCT, raspunde de livrarea marfii la locul de destinatie, aceasta raspundere rezultand din conditiile generale imprimate pe acest document.

FCT are capacitatea de retentie asupra partidei de marfa deoarece expeditorul este raspunzator numai pentru livrarea marfii la un al treilea loc si pentru predarea sa destinatarului numai in schimbul prezentarii documentului FCT.

FCT va avea deci o importanta in toate cazurile in care riscul transportului se extinde pana la predarea catre destinatar.

Vanzatorul va fi in masura sa prezinte cumparatorului prin banca sa FCT-ul in vederea incasarii pretului de cumparare in conditiile "cash against documents"; FCT este negociabil in cazul in care poarta mentiunea "la ordin".

3. F.B.L. (FIATA Combined Bill of Lading), respectiv conosamentul de casa al expeditorului elaborat de FIATA. Este un conosament direct care se elibereaza de expeditor in cazul transporturilor multimodale, acoperind intregul parcurs al marfii, pana la destinatie;

4. F.W.R. (FIATA Warehouse Receipt), respectiv recipisa de depozit FIATA. Se elibereaza de expeditor in cazul preluarii marfurilor in depozitele sale. Pe baza acestui document negociabil, proprietatea asupra marfii poate trece de la un comerciant la altul, fara ca marfa sa sufere vreo miscare, putand fi preluata in final din depozit de persoana in favoarea careia a fost andosata ultima oara recipisa de depozit.

In afara de aceste documente, adeseori expeditorul se ingrijeste si de procurarea certificatelor de origine, a facturilor consulare, precum si de certificarea acestor documente clientului sau bancii platitoare, respectand cu strictete conditiile inscrise in acreditiv sau alta modalitate de plata.

l) Supravegherea deplasarii marfurilor pe parcurs si avizarea prompta a clientilor interesati Prin sistemul sau de organizare si functionare, prin agentii, reprezentantii sau corespondentii externi

cu care intretine legaturi curente si eficiente prin intermediul mijloacelor moderne de comunicatie (telefon, telex, telegraf etc.) expeditorul international poate da orice relatii clientilor sai in legatura cu stadiul derularii

transportului, eventualele intarzieri pe parcurs si cauzele lor, incarcarea, descarcarea, depozitarea si transbordarea marfurilor de pe un mijloc de transport pe altul etc. Toate aceste informatii pot fi obtinute mult mai ieftin si mai operativ decat daca comerciantul ar incerca sa-si realizeze propriul sau sistem de supraveghere si control al marfurilor pe parcurs.

Totodata, in procesul derularii marfurilor pe parcurs, expeditorul poate presta o serie de servicii conexe cum ar fi improspatarea cu gheata a vagoanelor sau atutocamioanelor refrigerente, hranirea si adaparea vietatilor, insotirea transporturilor speciale (marfuri cu gabarit depasit, cu regim special de viteza etc.).

m) Verificarea, plata si decontarea cheltuielilor de transport si accesorii

Expeditorul international, in cadrul mandatului primit, efectueaza plati curente in contul

mandantului, in special catre carausi si administratii portuare, catre diversi corespondenti etc. Dispunand de informatiile necesare privind miscarea navlurilor si tarifelor pe piata mondiala, a primelor de asigurare si cheltuielilor accesorii, cunoscand prevederile derogatorii de la a cestea etc., expeditorul international dispune de competenta necesara verificarii deconturilor prezentate de terti, poate depista eventualele erori sau greseli si poate efectua aceste plati in mod centralizat si economic, cu ajutorul masinilor electronice de calcul. Aceasta permite intocmirea de deconturi unice pe clienti, pentru toate marfurile si relatiile deservite, simplificarea evidentelor si o mai buna urmarire a preturilor si eficientei la intreprindere de comert exterior.

n) Efectuarea de studii privind dezvoltarea in perspectiva a transporturilor, utilizarea unor mijloace si tehnologii de transport mai eficiente

Dezvoltarea comertului international pe baze stabile, prin actiuni de cooperare sau acorduri comerciale de lunga durata, face necesara si cunoasterea modalitatilor concrete de transport, a mijloacelor si tehnologiilor specifice cu ajutorul carora se va realiza in perioada de referinta expedierea marfurilor. Dispunand de cadrele necesare, specializate in cercetarea acestor probleme, expeditorul international poate furniza informatii utile, pretioase, cu privire la perspectivele dezvoltarii mijloacelor de transport, a infrastructurii transporturilor, a evolutiei cheltuielilor de transport si accesorii etc.

 

8.2. Organizarea activitatii de expeditie pe plan international

Dinamica tot mai accelerata a comertului mondial si a cooperarii economice si tehnico-stiintifice internationale, diversificarea structurii exporturilor si importurilor si extinderea ariei geografice a acestora au pus in fata transporturilor internationale sarcini noi si tot mai complexe. A capatat o importanta crescanda organizarea transportului unei game tot mai largi de produse pe distante mari, in conditiile extinderii rapide a cailor de comunicatii, ale dezvoltarii si perfectionarii mijloacelor de transport. A crescut numarul intreprinderilor de transporturi internationale, al porturilor si aeroporturilor, al liniilor de cale ferata etc., care isi ofera serviciile lor in conditii diferite de competitivitate. A sporit numarul reglementarilor internationale in probleme de derulare a importurilor si exporturilor, de efectuare a transporturilor si aplicare a tarifelor, in conditiile mentinerii unor reglementari specifice de la tara la tara.

Cunoasterea acestor aspecte de catre comercianti a devenit cu timpul o conditie indispensabila a insasi realizarii marfurilor pe pietele externe. Cerintele de cunostinte specifice au depasit in general cunostintele obisnuite de comert si au dus la diviziunea muncii in ramura comertului, aparand si dezvoltandu-se istoriceste o noua ramura, cu un specific comercial aparte - expeditia internationala.

Initial, in perioada descompunerii oranduirii feudale si de aparitie a modului de productie capitalist, existau expeditori individuali care mijloceau legaturile intre comerciantii de marfuri si carausi. Facand sa se intalneasca in mod organizat cererea de transport cu oferta de mijloace de transport, ei contribuiau astfel la dezvoltarea comertului. Cu timpul, in special in porturi si in localitatile situate la incrucisarea drumurilor comerciale, au aparut mici agentii de expeditie care au inceput sa coopereze intre ele. Predand carausului o cantitate mai mare de marfa, preluata de la mai multi comercianti si destinand-o corespondentului sau dintr-o alta localitate sau tara, care apoi livra fiecare partida de marfa in parte, la beneficiarul sau, expeditorul obtinea de la transportator un tarif mai avantajos, caci dadea acestuia posibilitatea de utilizare mai completa a spatiului mijloacelor de transport si de obtinere a unor profituri mai mari pe unitatea de timp.

Cu timpul, expeditorii internationali au atras in sfera lor de activitate si acele servicii care contribuiau la cresterea valorii marfurilor: operatii de sortare si conservare a calitatii marfurilor, de prelucrare si innobilare, de ambalare si marcare, depozitare, vamuire etc.

Ulterior, complexitatea conjuncturii pietei navlurilor, a tarifelor practicate in diverse porturi, a dus la specializarea unor firme in expeditia maritima. Din randurile acestora s-au desprins apoi, ca firme independente, intreprinderile de navlosire, cele pentru agenturarea si aprovizionarea navelor etc.

Particularitatile transporturilor pe cale ferata, ale celor auto, fluviale sau aeriene au determinat aparitia de intreprinderi de expeditie si in aceste domenii, sau crearea unor compartimente de expeditii de acest gen in cadrul intreprinderilor existente.

Alte firme s-au specializat in expeditiile de marfuri pentru un anumit gen de trafic (export, import sau tranzit), pentru o anumita relatie de transport sau o anumita grupa de marfuri.

In prezent, in tarile dezvoltate cu economie de piata, exista o multitudine de case de expeditie, incepand de la cele mai mici cu 10 -12 angajati, specializate exclusiv in formalitatile de vamuire a marfurilor la punctele de frontiera, continuand cu intreprinderile ceva mai mari specializate in expeditia marfurilor de grupaj si pana la marile monopoluri integrate de transporturi-expeditii de tip multinational. In general, intreprinderile mici sunt specializate in asa-numita activitate de "transport-consulting", recomandand clientilor lor modalitati, mijloace si rute optime de transport, sau in expeditia pentru un numar restrans de activitati ori piete (segmente de piata). Intreprinderile mijlocii si mari efectueaza prestari de servicii in cinci- sase ramuri de activitate diverse ca: expeditia de vagoane complete; expeditia de vagoane si camioane de grupaj; expeditia rutiera si expeditia aeriana; expeditia maritima si fluviala; antrepozitarea si activitati conexe in depozite; expeditia containerizata si paletizata; tranzitul marfurilor straine etc. In cadrul intreprinderilor mari, exista de regula, compartimente specializate in operatiuni de export-imort si tranzit, compartimente specializate in expeditiile generale pentru o anumita relatie de transport sau zona geografica si altele specializate pe grupe de marfuri pentru toate relatiile de transport.

Intreprinderile foarte mari si casele de expeditie multinationale preseaza de obicei servicii complete (full service) in cadrul sistemului de distributie fizica a marfurilor. Ele indeplinesc toate activitatile de expeditie mentionate in paragraful precedent. Totodata, marile monopoluri internationale de expeditie ca Schenker, Kuhne & Nagel, Danzas, Panalpina Ltd, Lep Transport Ltd, Saima s.a., au monopolizat operatiile de transport-expeditie din diferite tari pentru anumite relatii sau zone geografice, subordonand sau controland un numar insemnat de intreprinderi mici si mijlocii din diferite tari si infiintand filiale proprii in cele mai importante orase si localitati de tranzit.

In toate tarile dezvoltate intre societatile de expeditie exista intelegeri de tipul asociatiilor de intreprinderi si al uniunilor. Astfel, in Germania exista "Uniunea expeditorilor din Hamburg", "Uniunea expeditorulor din Bremen". La randul lor, acestea sunt membre ale "Uniunii federale a expeditorilor si depozitarilor" (B.S.L. - Bundesverband Spedition un Lagerei e.V.), organizata in comitete specializate pe tipuri de expeditii si pe probleme (financiare si de credit, tarife, probleme juridice etc.). Scopul acestor uniuni si societati este, in ultima instanta, de coordonare a activitatii membrilor lor in vederea obtinerii profitului ridicat de monopol.

Cele mai mari monopoluri de transport-expeditie fac, in acelasi timp, parte din mai multe asociatii si uniuni. De pilda, "Schenker Company" face parte din "Uniunea expeditorilor din Hamburg", din "Uniunea expeditorilor din Rotterdam" etc. Iar toate acestea la un loc, la nivelul international, sunt membre ale "Federatiei Internationale a Organizatiilor de Expeditii" (FIATA). Forul suprem al acestei organizatii este "Congresul" care se intruneste odata la doi ani, iar conducerea operativa este incredintata "Comitetului Executiv" care se intruneste ori de cate ori este nevoie. Structura organizatorica a FIATA cuprinde comisii de lucru pentru transporturi si expeditii feroviare, rutiere, auto, aeriene si multimodale si grupe de lucru pe probleme: juridice, vamale, informatica si relatii publice.